shadow

Un viitor și o nădejde

Am mers azi și am votat pentru o Românie mai bună, mai curată, mai plină de speranță pentru noua generație. Am votat pentru un viitor mai bun.

E drept, deși numărul de candidați era destul de mare față de alegerile prezidențiale anterioare (14 la număr) abia am avut de unde alege.

Mi-am dat seama că nimeni nu mai poate schimba această Românie, indiferent de câte promisiuni ar face.

Da, oamenii sunt pregătiți politic, au experiență, fac promisiuni mari, dar nimeni nu va reuși atâta timp cât la cârma vieții lor nu este Dumnezeu.

Majoritatea candidaților vor să fim mai toleranți față de anumite păcate, iar dacă nu suntem, suntem numiți „fanatici religioși”.

Mi-ar fi plăcut să ascult un discurs al actualului președinte sau al unui canditat, exact așa cum a sunat discursul din 19 noiembrie 2016 în Polonia.

19 Noiembrie 2016 – Iisus a fost declarat regele Poloniei

„În inimile noastre, domneste Tu, Hristos! În familiile noastre, domneste Tu, Hristos! … În școlile și universitățile noastre, domneste Tu, Hristos,” a fost rugăciunea ceremoniei. „Prin intermediul națiunii poloneze, domneste Tu, Hristos! … ne angajăm să apărăm închinarea Ta sfântă și să predicam slava Ta regală, Hristos Regele nostru, promitem.

.. „Încredințăm poporul polonez și liderii polonezi, in mana Ta.
Fa-i să exercite puterea în mod echitabil și în conformitate cu legile Tale … domneste-ne Tu, Hristos! 
 Imparateste în patria noastră si în fiecare națiune – pentru o mai mare slava a Preasfintei Treimi și pentru mântuirea omenirii.”

Aș vota fără să clipesc un astfel de președinte…

De aceea eu doresc și votez pe Iisus Hristos ca Domn și Mântuitor personal, pentru că doar El poate reda frumusețea României, doar El ne poate da un viitor și o nădejde…

El ne promite aceasta în Sfânta Scriptură:

Ieremia cap. 29 vers. 11

“Căci Eu ştiu gândurile pe care le am cu privire la voi’, zice Domnul, ‘gânduri de pace, şi nu de nenorocire, ca să vă dau un viitor şi o nădejde.”

Închei dorind ca România să se întoarcă cu fața spre Dumnezeu, spre principiile sănătoase și curate, pentru că doar așa România va avea cu adevărat un viitor și o nădejde!

Fiți binecuvântați!

Ce tip de relație ai?


Am deschis astăzi facebook-ul dorind să fac niște modificări.

Am observat că cei de la facebook te întreabă ce fel de relație ai și îți dau o listă lungă de tipuri de relații.

  1. Singur/ă
  2. Într-o relație
  3. Logodit/ă
  4. Căsătorit/ă
  5. Într-o uniunie civilă
  6. Într-un parteneriat domestic
  7. Într-o relație deschisă
  8. Într-o relație complicată
  9. Despărțit/ă

10.Divorțat/ă

    11. Văduv/ă

Cam multe zic eu…

Imediat m-am gândit că astfel de tipuri de relație folosim și noi cu Dumnezeu și vreau să le luăm pe rând, având ca scop final o radiografie a vieții noastre pentru a vedea unde ne situăm în relaționarea noastră cu Dumnezeu.

1.Singur/ă

Este persoana care se descurcă de una singură, nu are nevoie de companie, de afecțiune.
Din punct de vedere spiritual, sunt acei care se cred „Sfinți”, (vezi cazul lui Simon Fariseul) care nu cred că au păcate, care cred (după părerea lor) că doar cei păcătoși au nevoie de Hristos, nu ei.

Să ne ferească Dumnezeu să facem parte din această categorie.

2. Într-o relație/3.Logodit/ă

Sunt cei care doresc să construiască o relație bazată pe dragoste, respect, comunicare, etc.
Sunt cei care își doresc ceva serios (majoritatea dintre ei) și fac eforturi pentru a întemeia o familie.

Din punct de vedere spiritual sunt cei care au avut parte de o întâlnire personală cu Dumnezeu, o naștere din nou și doresc să facă parte din marea familie a lui Dumnezeu.

Ajută-ne Doamne să fim dintre acei oameni!

4. Căsătorit/ă

Sunt cei care au făcut marele pas de a întemeia o familie, de a avea grijă de ea și a fi gata oricând să se jerfească pentru ea.

Din punct de vedere spiritual sunt cei care sunt statornici în credință, cei care au o umblare zilnică cu Dumnezeu , sunt maturi în credință, gata să se jerfească pentru aproapele său , gata să trăiască și să se jerfească pentru Domnul Iisus.

Ajută-ne Doamne să ajungem într-o astfel de relație!

5.Într-o uniune civilă

Aici e mai complicat. M-am documentat să văd ce înseamnă o astfel de relație.

În numeroase țări din UE vă puteți oficializa relația fără să vă căsătoriți, prin intermediul unei uniuni civile sau al unui parteneriat înregistrat.

Uniunea civilă le permite celor doi parteneri care locuiesc împreună ca un cuplu să își înregistreze relația pe lângă autoritatea relevantă, în țara lor de reședință.

Interesant nu?

În ceea ce privește aspectul spiritual, nu cred că acest lucru este posibil cu acordul celor două părți (eu și Dumnezeu).

Putem să ne permitem să cochetăm cu Dumnezeu, să mergem la biserică, să participăm și chiar să fim implicați în activitățile ei, dar fără având o naștere din nou. Ba mai mult, să credem că păcatul nostru este acceptat de Dumnezeu, crezănd că este ok și așa.

Dacă te numeri printer ei, TREZEȘTE-TE!

6.Într-un parteneriat domestic

Un parteneriat domestic (numit uneori și uniune civilă, parteneriat înregistrat sau parteneriat civil[1]) este o formă de uniune juridică menită să ghideze viața în comun a doi oameni. În unele țări, cum ar fi Franța, căsătoria civilă este o formă de uniune civilă în timp ce căsătorie religioasă nu este recunoscută de către stat. Mai multe forme de uniuni civile coexistă cu diferite contexte juridice [2]. (Wikipedia)

La fel ca mai sus, dacă te numeri printer ei, TREZEȘTE-TE!

7.Într-o relație deschisă

E tipul de relație în care fiecare face ce vrea, fără a cere acordul/consimțământul celuilalt.

E o relație, care de fapt nu e relație.

Din punct de vedere spiritual, sunt acei care vin în biserică, fac un legământ cu Dumnezeu și trăiesc la fel ca mai înainte. Nu se vede nici o schimbare și nici nu își doresc una. Merg pe principiul “La biserică îmi fac rolul, iar în cursul săptămânii fac ce vreau”

Doamne ferește să fim astfel de oameni, iar dacă suntem, avem nevoie de o trezire spirituală, de o reală naștere din nou…

8.Într-o relație complicată

Sunt acei care se străduiesc să construiască o relație, care își doresc una, dar nu știu cum să o gestioneze și astfel creează conflicte și situații neplăcute.

Din punct de vedere spiritual acești oameni au nevoie de suținere în rugăciune (nu că ceilalți nu ar avea nevoie), dar acești oameni își doresc o schimbare în viața lor, dar grijile, problemele vieții, poftele lumii acesteia îi fac să încetinească pe cale.

Dar ei au posibilitatea de a reuși, cu singura condiție de a se lăsa în Mâna lui Hristos, ca El să Îi ajute.

Dacă faci parte din acest grup, nu dispera, strigă către Dumnezeu, către Mântuitorul tău Iisus Hristos și El îți va călăuzi pașii cu singura condiție de a-ți dori cu adevarat asta.

9.Despărțit/ă 10.Divorțat/ă

Sunt cei care din păcate au eșuat, și în majoritatea cazurilor din cauza lor.

Din punct de vedere spiritual sunt cei care aleg să se despartă de Dumnezeu, pentru o perioadă sau pentru toată viața.

Sunt cei care s-au complăcut în viața plină de păcat și au ales să trăiască așa fie că e mai comod, fie cred că nu mai există șansă pentru ei (marea minciună a lui Satan în care foarte mulți cred).

Dacă faci parte din aceasta categorie, dacă ai parte de o astfel de relație, pune-te acum pe genunchi și strigă către Dumnezeu, spune-i păcatul tău, spune-i că îți pare rău și că vrei să te întorci înapoi acasă, și te asigur că te Va primi.

Îți spun asta din propria mea experiență!

11.Văduv/ă

Sunt cei care le-au murit partenerul de viață.

Din punct de vedere spiritual sunt cei pentru care Dumnezeu nu există, nu există Mântuitor, nu există speranță, pentru ei e viața aceasta și atât.
Sunt cei mai nefericiți oameni, cei mai triști și cei mai chinuiți, chiar dacă ei se forțează să nu o recunoască, deși undeva în inima lor știu că nu e chiar așa.

E cea mai groaznică categorie din care am putea face vreo-dată parte, e categoria oamenilor fără speranță, fără bucurie…

Doamne ai milă de ei!

Mi-aș dori ca fiecare să avem o relație cu Dumnezeu ca acea a unei căsătorii, o relație de maturitate spiritală, o relație bazată pe sinceritate și umblare zilnică cu El.

Domne ajută-ne să fim din acei oameni sinceri care te iubesc din toată inima și care sunt gata oricănd să moară pentru tine și care clipă de clipă trăiesc pentru Slava Ta!

Fiți binecuvântați!

Datoria noastră

Vreau să spun încă de la început că acest articol nu este despre mine, sau despre asociația din care fac parte, ci despre datoria noastră de creștini, de copii ai lui Dumnezeu.

Vreau să vă povestesc despre un caz întâmplat acum câteva săptămâni în România.

Numele personajului principal este Ovidiu, are 55 de ani și e originar din județul Botoșani.

În urma unei fapte care (din cele spuse de el, și din ceea ce am văzut eu,îi pare rău), a executat o pedeapsă de 30 de ani de detenție, eliberat după 22 de ani pentru bună purtare.

S-a eliberat acum câteva luni și l-au preluat niște oameni de bine din Țara Galilor, i-au oferit o casă, un loc de muncă și tot ce are nevoie pentru un trai decent.

Numai că, la un moment dat a fost nevoit să se întoarcă în țară pentru a-și schimba actele (pașaport, buletin) care expirase între timp.

Acei oameni de bine i-au plătit biletul dus-întors din Țara Galilor – România + cazare la un hotel din Botoșani timp de 7 zile cât au crezut ei că vor dura schimbarea actelor.

Doar că în România schimbarea actelor a durat ceva mai mult timp, iar omul nostru (Ovidiu) a fost nevoit să își prelungească șederea în România, problema luiprincipală fiind lipsa banilor.

A mers la toate bisericile pe care le-a găsit în Orașul Botoșani, a spus problema lui, a arătat dovezile și a cerut doar câțiva bani pentru mâncare și cazare pentru 5 zile.

Toți l-au încurajat cu „Domnul să te binecuvânteze și ne vom ruga pentru tine” dar nimeni (cu excepția unui frate păstor de la Limanuri Bune, care i-a dat ceva bani) nu l-au ajutat efectiv cu nimic.

Toți au fost gata să se roage ca Dumnezeu să îl ajute, dar nimeni nu a băgat mâna în buzunar pentru a-l ajuta. Și dureros este faptul că omul nostru nu dorea un ajutor exagerat, ci unul modest și care se putea face de oricine se numește și se crede copil al lui Dumnezeu.

Cu ajutorul acelui frate păstor a fost pus în legatură cu noi, cei de la Asociația Fight for Freedom și am reușit să îi oferim pentru 5 zile (cât a avut el nevoie) un loc de cazare și hrană.

Era atât de fericit că l-am ajutat dar și dezamăgit că atât de mulți „Frați” nu au dorit să îl ajute, și spunea el „Din cauză că sunt un fost pușcăriaș”.

Nu am vrut inițial să scriu aceste rânduri, dar vreau să transmit un mesaj și sunt oarecum mâhnit că atât de puțini sunt gata să ajute efectiv pe cineva, mai ales dacă acea persoană provine din mediul penitenciar.

Suntem gata să lăsăm bacșiș la taxi, magazin, restaurant, dar când vine vorba de un om în nevoie apelăm la Dumnzeu: „Dumnezeu să te binecuvânteze”…

Oare la asta suntem chemați?

Mă rog la Dumnezeu ca fiecare dintre noi să memorăm bine ceea ce spune Apostolul Ioan în prima sa epistola cap. 3 vers. 17 – 19, și să ne aducem mereu aminte de aceste versete când vedem pe cineva în nevoie.

17. Dar cine are bogăţiile lumii acesteia şi vede pe fratele său în nevoie şi îşi închide inima faţă de el, cum rămâne** în el dragostea de Dumnezeu?

18. Copilaşilor, să nu iubim cu vorba, nici cu limba, ci cu fapta şi cu adevărul.

19. Prin aceasta vom cunoaşte * suntem din adevăr şi ne vom linişti inimile înaintea Lui.

Fiți binecuvântați!

Când vegherea devine ne-veghere

Sfântul Apostol Petru, în prima sa epistolă avertizează: “Fiți treji și vegheați! Pentru că potrivnicul vostru, diavolul, dă târcoale ca un leu care răcneste și caută pe cine să înghită.” (1Petru cap.5 vers.8)

Și repetăm atât de des versetul acesta și ne trezim uneori că facem lucruri pe care nu dorim să le facem.

Ar fi bine să luăm aminte la acest îndemn deoarece nu este spus de un om oarecare, ci de un ucenic al lui IIsus.
Dacă ne aducem bine aminte, Petru este cel care era lângă Iisus în grădina Ghetsimani și tot el era cel care se lepădase de Iisus câteva ore mai târziu.

De multe ori mi-am pus întrebarea, cum de Petru a putut să se lepede de Iisus atât de repede…
Iar răspunsul l-am experimentat chiar pe propria piele acum ceva timp în urmă…

Eram atât de legat de Dumnezeu si deodată, pe nesimțite, m-am trezit că făceam lucruri care erau total împotriva lui Dumnezeu.
Când m-am “trezit” mi-am dat seama cum de a putut Petru să se lepede de Iisus.

Vegherea se transformă repede în ne-veghere când neglijăm unul sau mai multe aspecte ale vieții noastre, cum ar fi:

  • Gândurile noastre
  • Ochii noștrii
  • Urechile noastre
  • Buzele noastre
  • Mâinile noastre
  • Picioarele noastre
  • Inima noastră

Iar Sfânta Scriptura este plină de îndemnuri de a ne păzii toate aceste aspecte de uneltirile celui rău.

Diavolul se apropie de noi în partea unde suntem mai slabi. Fiecare-și cunoaște slăbiciunea și acolo trebuie să vegheze mai atent.

Vegherea devine ne-veghere când noi alimentăm firea noastră pământească cu mici firmituri ale unei vieți lipsite de Dumnezeu.

Și de cele mai multe ori vegherea devine ne-veghere când credem că am scapat de un anumit păcat și că nu mai avem nevoie de atât de multă veghere!

Sfântul Apostol Pavel dă un îndemn lui Timotei :

“Fugi de poftele tinereții…”

Nu îi spune “Vezi, ai grijă”…
NU, îi spune să fugă, pentru că lucrurile care nu sunt din Dumnezeu ne fac rapid să adormim pe calea vieții…

Ai grijă ce alimentezi în fiecare zi, pe cine hrănești de fapt…

Hrănești firea pământească sau umblii după călăuzirea Duhului Sfânt ?

Ai grijă ca vegherea ta să nu devină ne-veghere, fii mereu atent la tot ceea ce te înconjoară și rămâi în permanență dependent de Dumnezeu, doar așa vei fii mereu treaz și vegheator!

Dumnezeu să te binecuvinteze!

S-a scris iertare …

„Iisus zicea: „Tată, iartă-i, căci nu știu ce fac!’’

Aceste cuvinte s-au auzit cu mai bine de 2000 de ani în urmă pe crucea de la Golgota.

Astăzi, când sărbătorim sărbătoarea Paștelui, câți dintre noi înțelegem adevărata semnificație a acestei sărbători?

Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu moare pe crucea de la Golgota, pentru mine și pentru tine, pentru vina păcatului meu și al întregii omeniri.

Biblia spune că, în timp ce Iisus rostea „Tată, iartă-i, căci nu știu ce fac” soldații își împărțeau hainele Lui între ei, trăgand la sorț…
Mă cutremură această scenă, deoarece seamănă atât de izbitor cu ceea ce face omenirea astăzi, cu ocazia acestei sărbători.

Mese festive, chefuri, lăutari, ouă roșii, băutură… oamenii își împart între ei urări de bine, uitând că Iisus a murit pentru ei ca ei să aibă viață din belșug.

Uitând că Iisus Hristos a murit nu pentru a face chefuri cu lăutari și mese festive, Iisus a murit ca tu să ai viața…

Iisus Hristos, uitându-se astăzi la noi încă spune: „Tată, iartă-i, căci nu știu ce fac”…

Acum mai bine de 2000 de ani s-a scris la crucea de la Golgota IERTARE în dreptul meu și al tău.

Dar degeaba s-a scris iertare dacă eu și tu nu ne vom întoarce spre Iisus Hristos și să strigăm ca tâlharul de pe cruce:

„Doamne, adu-Ți aminte de mine, cînd vei veni în Împărăția Ta!”

Cu alte cuvinte, tâlharul își dă seama de semnificația morții Domnului Iisus, își dă seama de grozăvia păcatului său, și cuprins de regret îl roagă pe Domnul Iisus să Îl ierte și să Își aducă aminte de el.

Astăzi, lumea este cuprinsă în scena de la Golgota, Iisus Hristos răstignit în mijloc, iar de o parte și cealaltă stă omenirea reprezentată de cei doi tâlhari.

O parte dintre ei sunt cei care nu au nevoie de Hristos și de jertfa Sa, care sărbătoresc moartea și învierea Sa, dar fără o schimbare în viața lor, trăind în continuare o viață plină de păcat și nelegiure.

Iar o parte dintre ei sunt cei care trăiesc pentru Iisus Hristos, cei care au fost răstigniți împreună cu El, dar nu mai trăiesc ei, ci Hristos trăiește în ei. Sunt cei care au înțeles semnificația jertfei lui Iisus, cei care, asemenea tâlharului de pe cruce spun: „Doamne, adu-Ți aminte de noi…”

Și pentru unii și pentru ceilalți s-a scris la crucea de la Golgota IERTARE.

Din care categorie faci parte?
Care dintre cei doi tâlhari ești tu astăzi cu ocazia sărbătorii Paștelui?

S-a scris IERTARE, o accepți tu astăzi, sau nu ai nevoie de ea?

Merită să te gandești la asta….

Fii binecuvântat/ă!

Figuranți și nefericiți

Un anunț într-un ziar spunea așa: ’’Angajăm figuranți pentru un spot publicitar’’.
Conform Dicționarului Explicativ al Limbii Române, cuvântul ’’figurant’’ înseamnă:


Personaj de teatru sau de cinema care interpretează un rol secundar și, de regulă, mut.Persoană care figurează numai de formă în desfășurarea unui eveniment.

Dacă ne uităm în jurul nostru, lumea în care trăim este plină de figuranți. De oameni care joacă un rol, un rol care aduce numai nefericire pentru ei.

Dar cel mai grav este că Bisericile, indiferent de apartenența religioasă, sunt pline de astfel de Figuranți.

Biblia ne redă o situație, un om care era un bun figurant.

Maria a luat un litru cu mir de nard curat, de mare preţ, a uns picioarele lui Isus şi I-a şters picioarele cu părul ei şi s-a umplut casa de mirosul mirului.

Unul din ucenicii Săi, Iuda Iscarioteanul, fiul lui Simon, care avea să-L vândă, a zis:

„De ce nu s-a vândut acest mir cu trei sute de lei şi să se fi dat săracilor?”

Zicea lucrul acesta nu pentru că purta grijă de săraci, ci pentru că era un hoţ şi, ca unul care ţinea punga, lua el ce se punea în ea. (Evanghelia după Ioan cap. 12 vers. 3-6)

De fiecare dată când citesc acest pasaj mă strânge în spate, nu cumva și eu mai fac astfel de lucruri?

La fel ca și Iuda, ne place langă Domnul, să ne rugăm, să cântăm, dar motivația noastră pentru care facem aceste lucruri este să fim bine văzuți de cei din jur.

Ne jucăm atât de bine rolurile când mergem în biserică, încât dacă ne observă cineva care nu ne cunoște ar zice:

’’Acesta Da, pocăit!’’

Investim atât de mult timp și efort pentru a crea o imagine bună pentru cei care ne privesc și atât de puțin pentru a face o schimbare reală în viața noastră.

La fel ca fariseii, suntem niște morminte văruite….

Și ne trezim nefericiți, fără vlagă, fără putere de a merge mai departe…

Oare când ne vom trezi din acest formalism ? Oare când ne vom da seama că a fi Figuranți nu ne aduce niciun beneficiu ?
Oare când vom începe să trăim viețile noastre așa cum sunt, fără a ne mai pune o mască pe fețele noastre și a ascunde slăbiciunile noastre?

Dacă privim la Iuda, acest Figurant nefericit, observăm care a fost soarta lui, finalul teatrului jucat…

’’…s-a dus de s-a spânzurat.’’
(Evanghelia după Matei cap. 27 vers.5)

Cât de tragic.

Trăim ultimele clipe ale acestui pământ, Domnul Iisus e gata să vină!
Hade-ți să nu mai jucăm teatru, haide-ți să ne întoarcem cu adevărat la Dumnezeu, să lăsăm ca El să ne transforme inima și viața!
Haide-ți să nu mai fim Figuranți și Nefericiți !

Începeți să trăiți viața , cu bune și rele.

Fiți binecuvântați!

M-am îndrăgostit

Nu credeam vre-odată că mă voi îndrăgosti atât de tare, că voi iubi tot ce tine de acea persoană, că voi face tot ce voi putea ca să îi fiu pe plac…

Deși o cunosc de când eram încă un copil, niciodată nu m-am simțit atras de acea persoană.  Am văzut-o de multe ori cum mi-a zâmbit, cum a fost alături de mine, dar am crezut că mi se pare, că nu e ceva real și concret. 

Anii au trecut și a venit intr-o zi clipa când am fost nevoit să stau față în față cu acea persoană, să aflu adevăratele sentimente și gânduri ce le are cu privire la mine, să simt dragostea și aprecierea Sa.Și din acea zi, am început să o cunosc și să ne întâlnim regulat, chiar și de câteva ori pe zi. Și astfel s-a sudat o adevărată prietenie, o relație ce a creat o legătură de dragoste eternă și veșnică. 

Pot spune că m-am îndrăgostit…


Vreau să îți prezint și ție această persoană, ești pregătit să o cunoști? 
Este Dumnezeu, Cel care a fost cu mine de la prima respirație pe acest pământ, care mi-a fost alături când aveam colici, care m-a mângâiat când am fost rănit de cei din jur…E Dumnezeu, Cel care a dat pe singurul lui Fiu ca să moară în locul meu și al tău, Cel care a plătit prețul răscumpărării noastre… E Dumnezeu, Cel care ne iubește necondiționat și care ne așteaptă zilnic să ne întâlnim cu El.

E Dumnezeu, Cel care nu m-a dezamăgit niciodată, e Cel care și-a respectat fiecare promisiune făcută. 

Cum să Nu-l iubești? 

Oamenii te dezamăgesc, îți promit multe și iți oferă puține, te iubesc și rareori o fac 100% sincer ne-urmărind vre-un scop…

Dar Dumnezeu nu e așa!

Te invit astăzi să te îndrăgostești de El, de Cel ce are în mână TOTUL! Îți garantez că nu vei fi dezamăgit. 


“Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viaţa veşnică.” (Ioan 3:16)


Fiți binecuvântați din plin de Dumnezeu! 

Stiati ca … Dostoievski


Dacă nu știi, nu știi…
Dar dacă știi, trebuie să spui și altora ce știi! “



DOSTOIEVSKI, marele romancier rus, scria:

“Cred că nu există nimic mai frumos, mai adânc, mai iubitor, mai perfect decât Iisus Hristos. Bolnav de dragoste, îmi spun nu numai că nu este altul ca El, dar și că n-ai putea să fie. Aș zice mai mult. Dacă cineva mi-ar dovedi ca Hristos e în afară adevărului, că adevărul l-ar exclude pe Hristos, aș alege mai degrabă să rămân lângă Hristos decât în adevăr. Există numai o singură imagine a frumuseții absolute: HRISTOS. ”

Acum înțelegem mai bine de ce în Rusia editarea operelor complete ale lui DOSTOIEVSKI nu s-a putut realiza. Eugheni Vaghin, care l-a publicat pe DOSTOIEVSKI, s-a ales cu 13 ani de închisoare, de fapt cu 13 ani de tortură.
Câți dintre noi am fi în stare să declarăm și să simțim această dragoste pentru Hristos pe care a simtit-o DOSTOIEVSKI?


Fiți binecuvântați!

Gânduri de început de an

Secretul fericirii pentru acest an este unul destul de simplu de înțeles “să umbli în toate căile Lui”….

Când m-am gândit să scriu aceste rânduri era 28/29 decembrie 2018 și iată că au trecut deja 7 zile din noul an iar eu nu am reușit să aștern pe hârtie aceste gânduri.

Vă mai aduceți aminte de anii de școală? Ce bine și frumos era când începeai un nou an școlar, când aveai cărți și caiete noi. Cele vechi, cu note bune sau mai puțin bune, cu mâzgălituri și greșeli erau istorie.

Cu începutul fiecărui an, fiecare dintre noi începem o nouă filă alba din cartea vieții noastre și am vrea ca pe ea să fie așternute cele mai bune și frumoase momente.

Avem în fața noastră un nou an, o nouă filă albă… ce vom scrie pe ea?

Îmi vine în minte cuvintele lui Dumnezeu adresate poporului Israel, cuvinte care ne sunt adresate și nouă astăzi :

“Acum,(pune numele tău ), ce alta cere de la tine Domnul Dumnezeul tău, decât să te temi de Domnul Dumnezeul tău, să umbli în toate căile Lui, să iubeşti şi să slujeşti Domnului Dumnezeului tău din toată inima ta şi din tot sufletul tău, să păzeşti poruncile Domnului şi legile Lui pe care ţi le dau astăzi, ca să fii fericit?” (Deuteronomul cap. 10 vers. 12.13.)

Nu contează ce a fost anul trecut, contează ce va fi anul acesta. Dacă îți dorești un nou început Dumnezeu iți poate oferi acest lucru. Iată promisiunea Lui: “…Iată, Eu fac toate lucrurile noi…” (Apocalipsa cap.21 vers. 5)

Dumnezeu îmi oferă mie și ție un nou început, o nouă filă albă din cartea vieții noastre….

Așa a spus și așa va fi!

Ce faci cu această filă, ce vei scrie pe ea, depinde doar de tine…

Vă doresc tuturor ca la sfârșitul acestui an 2019 să puteți fi bucuroși de ceea ce ați scris în această filă.

Un an nou binecuvântat de Dumnezeu!

Ce ii lipseste Romaniei ?!

Ce ii lipseste Romaniei ?!

 

2. S-a dus omul de bine din tara si nu mai este niciun om cinstit printre oameni; toti stau la panda ca sa verse sange, fiecare intinde o cursa fratelui sau.

3. Mainile lor sunt indreptate sa faca rau: carmuitorul cere daruri, judecatorul cere plata, cel mare isi arata pe fata ce doreste cu lacomie, si astfel merg mana-n mana.

Mica capitolul 7, versetele 1 si 2

           Textul pe care l-am citat mai sus, apartine profetului Mica care chemat din mediul sau rural sa fie profet isi paraseste locurile natale vestind un mesaj aspru de judecata printilor si locuitorilor Ierusalimului. Ingrijorat de purtarea abuziva a celor bogati si influenti fata de cei saraci, profetul isi indreapta cuvintele ascutite impotriva tuturor celor care profita de puterea lor sociala sau politica in scopuri pur personale.

O treime din cartea Mica se ocupa cu demascarea pacatelor concetatenilor sai, o alta treime  prezinta tabloul pedepsei pe care este gata sa o trimita Dumnezeu iar ultima treime contine speranta si refacere a ceea ce va urma indata ce se va incheia procesul de disciplinare. In toate acestea cerintele neprihanite ale Lui Dumnezeu asupra poporului sau sunt cat se poate de clare:

“…sa faci dreptate, sa iubesti mila si sa umbli smerit cu Dumnezeul tau.” Mica 6.8

La prima vedere titlul acestui articol nu are legatura cu ceea ce am spus pana acum si totusi privind mai in detaliu incepem sa deslusim ideea principala. Sa va ajut:

Un anumit post de televiziune a demarat o campanie cu ocazia “Centenarului 100 de ani de Romania” cu intrebarea : Ce ii lipseste Romaniei?

Ce mi s-a parut interesant este faptul ca profetul Mica parca scrie pentru centenarul Romaniei si nu pentru Ierusalim. Situatia pe care el o descrie pare atat de asemanatoare cu ceea ce se intampla acum, in zilele noastre, aici in Romania. Referitor la intrebarea “Ce ii lipseste Romaniei ?! ” am auzit o gama larga de raspunsuri: sa iesim in strada, sa dam guvernul jos, un alt presedinte, fara penali, km de autostrada, locuri de munca, etc. si sincer inclid sa le dau dreptate la marea majoritate, dar totusi, aceasta sa fie solutia finala?

Oare nu ar fi mai simplu si mai eficient ca in loc sa ies in strada si sa strig anumite lozinci, sa-mi plec genunchiul si sa-L rog pe Dumnezeu sa intervina? Oare nu cumva situatia in care ne aflam este din cauza ca ne-am intors fata de la Dumnezeu? Nu cumva Dumnezeu este cel ce ii lipseste Romaniei?

Cred mai mult ca niciodata ca ceea ce ii lipseste Romaniei este Dumnezeu si numai Dumnezeu. Este foarte adevarat ca lucrurile trebuie schimbate dar tot la fel de adevarat este ca noi nu putem schimba lucrurile de unul singur ci numai Dumnezeu o poate face cu adevarat.

Acum la 100 de ani de Romania trebuie sa intelegem ca pentru a mai putea schimba ceva in aceasta tara, trebuie sa ne intoarcem sincer inima care Dumnezeu.

Aceasta ii lipseste Romaniei, oameni care se incred cu adevarat in Dumnezeu si care doresc ca El sa conduca aceasta Romanie, nu doar pentru acum ci si pentru urmatorii 100 de ani.