Știu încă de la început că aceste gânduri pe care le voi expune vor deranja foarte multă lume și cred că va fi cel mai necitit articol al meu.

Nu aș fi scris despre asta, dar a început să mă deranjeze acest subiect, încât nu mai pot să tac…

Am observat în ultima vreme că atât pe facebook cât și pe instagram anumite meme-uri (glume) de umor creștin.

Unele sunt chiar comice și te fac să zâmbești, dar unele dintre ele întrec cu mult măsura bunului simț.

Vreau să ne readucem aminte de una din cele Zece Porunci date de Dumnezeu:

„Să nu iei în deșert (derâdere) Numele Domnului Dumnezeului tău, căci Domnul nu va lăsa nepedepsit pe cel ce va lua în deșert (derâdere) Numele Lui.”

(Exod cap.20 vers. 7 – Porunca a treia)

A fi creștin nu înseamnă să fii posomorât, să nu ai dreptul să râzi sau să faci glume. Dar nici nu înseamnă să faci glume despre Dumnezeu, despre Domnul Iisus și Duhul Sfânt.

Apostolul Pavel ne spune foarte clar:

„Să nu se audă nici cuvinte porcoase, nici vorbe nechibzuite, nici glume proaste, care nu sunt cuviincioase, ci mai degrabă cuvinte de mulțumire.”

(Efeseni cap.5 vers.4)

Nu vreau să par un sfânt, și eu glumesc, dar am întotdeauna un respect față de Dumnezeu și față de lucrurile despre care nu poți glumi.

Acești „Umoriști” ai lui Dumnezeu ar trebui să ia bine seama ce fel de glume se încumetă să facă și să distribuie.

Să nu ne trezim cumva că facem lucrarea Diavolului prin aceste glume…

Și cel mai dureros este că mulți dau like sau apreciază aceste glume, dar nu știu că făcând acest lucru sunt la fel de vinovați ca și cei care le-au scris…

Poate că am fost prea dur, poate că sunt eu prea de modă veche, dar aleg să rămân așa.

Cu Dumnezeu nu e de glumit…

„Dumnezeu nu se lasă batjocorit, ce seamănă omul, aceea va și secera…” așa spune Sfânta Scriptură!

Ai grijă de partea cui ești!

Nu fă parte din ceata „Umoriștilor” lui Dumnezeu, ci mai degrabă din ceata Copiilor iubiți de El!

Fiți binecuvântați!

Cu prețuire,
Robert Gavriluță

Am mers azi și am votat pentru o Românie mai bună, mai curată, mai plină de speranță pentru noua generație. Am votat pentru un viitor mai bun.

E drept, deși numărul de candidați era destul de mare față de alegerile prezidențiale anterioare (14 la număr) abia am avut de unde alege.

Mi-am dat seama că nimeni nu mai poate schimba această Românie, indiferent de câte promisiuni ar face.

Da, oamenii sunt pregătiți politic, au experiență, fac promisiuni mari, dar nimeni nu va reuși atâta timp cât la cârma vieții lor nu este Dumnezeu.

Majoritatea candidaților vor să fim mai toleranți față de anumite păcate, iar dacă nu suntem, suntem numiți „fanatici religioși”.

Mi-ar fi plăcut să ascult un discurs al actualului președinte sau al unui canditat, exact așa cum a sunat discursul din 19 noiembrie 2016 în Polonia.

19 Noiembrie 2016 – Iisus a fost declarat regele Poloniei

„În inimile noastre, domneste Tu, Hristos! În familiile noastre, domneste Tu, Hristos! … În școlile și universitățile noastre, domneste Tu, Hristos,” a fost rugăciunea ceremoniei. „Prin intermediul națiunii poloneze, domneste Tu, Hristos! … ne angajăm să apărăm închinarea Ta sfântă și să predicam slava Ta regală, Hristos Regele nostru, promitem.

.. „Încredințăm poporul polonez și liderii polonezi, in mana Ta.
Fa-i să exercite puterea în mod echitabil și în conformitate cu legile Tale … domneste-ne Tu, Hristos! 
 Imparateste în patria noastră si în fiecare națiune – pentru o mai mare slava a Preasfintei Treimi și pentru mântuirea omenirii.”

Aș vota fără să clipesc un astfel de președinte…

De aceea eu doresc și votez pe Iisus Hristos ca Domn și Mântuitor personal, pentru că doar El poate reda frumusețea României, doar El ne poate da un viitor și o nădejde…

El ne promite aceasta în Sfânta Scriptură:

Ieremia cap. 29 vers. 11

“Căci Eu ştiu gândurile pe care le am cu privire la voi’, zice Domnul, ‘gânduri de pace, şi nu de nenorocire, ca să vă dau un viitor şi o nădejde.”

Închei dorind ca România să se întoarcă cu fața spre Dumnezeu, spre principiile sănătoase și curate, pentru că doar așa România va avea cu adevărat un viitor și o nădejde!

Fiți binecuvântați!

Am deschis astăzi facebook-ul dorind să fac niște modificări.

Am observat că cei de la facebook te întreabă ce fel de relație ai și îți dau o listă lungă de tipuri de relații.

1. Singur/ă
2. Într-o relație
3. Logodit/ă
4. Căsătorit/ă
5. Într-o uniunie civilă
6. Într-un parteneriat domestic
7. Într-o relație deschisă
8. Într-o relație complicată
9. Despărțit/ă

10.Divorțat/ă

    11. Văduv/ă

Cam multe zic eu…

Imediat m-am gândit că astfel de tipuri de relație folosim și noi cu Dumnezeu și vreau să le luăm pe rând, având ca scop final o radiografie a vieții noastre pentru a vedea unde ne situăm în relaționarea noastră cu Dumnezeu.

1.Singur/ă

Este persoana care se descurcă de una singură, nu are nevoie de companie, de afecțiune.
Din punct de vedere spiritual, sunt acei care se cred „Sfinți”, (vezi cazul lui Simon Fariseul) care nu cred că au păcate, care cred (după părerea lor) că doar cei păcătoși au nevoie de Hristos, nu ei.

Să ne ferească Dumnezeu să facem parte din această categorie.

2. Într-o relație/3.Logodit/ă

Sunt cei care doresc să construiască o relație bazată pe dragoste, respect, comunicare, etc.
Sunt cei care își doresc ceva serios (majoritatea dintre ei) și fac eforturi pentru a întemeia o familie.

Din punct de vedere spiritual sunt cei care au avut parte de o întâlnire personală cu Dumnezeu, o naștere din nou și doresc să facă parte din marea familie a lui Dumnezeu.

Ajută-ne Doamne să fim dintre acei oameni!

4. Căsătorit/ă

Sunt cei care au făcut marele pas de a întemeia o familie, de a avea grijă de ea și a fi gata oricând să se jerfească pentru ea.

Din punct de vedere spiritual sunt cei care sunt statornici în credință, cei care au o umblare zilnică cu Dumnezeu , sunt maturi în credință, gata să se jerfească pentru aproapele său , gata să trăiască și să se jerfească pentru Domnul Iisus.

Ajută-ne Doamne să ajungem într-o astfel de relație!

5.Într-o uniune civilă

Aici e mai complicat. M-am documentat să văd ce înseamnă o astfel de relație.

În numeroase țări din UE vă puteți oficializa relația fără să vă căsătoriți, prin intermediul unei uniuni civile sau al unui parteneriat înregistrat.

Uniunea civilă le permite celor doi parteneri care locuiesc împreună ca un cuplu să își înregistreze relația pe lângă autoritatea relevantă, în țara lor de reședință.

Interesant nu?

În ceea ce privește aspectul spiritual, nu cred că acest lucru este posibil cu acordul celor două părți (eu și Dumnezeu).

Putem să ne permitem să cochetăm cu Dumnezeu, să mergem la biserică, să participăm și chiar să fim implicați în activitățile ei, dar fără având o naștere din nou. Ba mai mult, să credem că păcatul nostru este acceptat de Dumnezeu, crezănd că este ok și așa.

Dacă te numeri printer ei, TREZEȘTE-TE!

6.Într-un parteneriat domestic

Un parteneriat domestic (numit uneori și uniune civilă, parteneriat înregistrat sau parteneriat civil^[1]) este o formă de uniune juridică menită să ghideze viața în comun a doi oameni. În unele țări, cum ar fi Franța, căsătoria civilă este o formă de uniune civilă în timp ce căsătorie religioasă nu este recunoscută de către stat. Mai multe forme de uniuni civile coexistă cu diferite contexte juridice ^[2]. (Wikipedia)

La fel ca mai sus, dacă te numeri printer ei, TREZEȘTE-TE!

7.Într-o relație deschisă

E tipul de relație în care fiecare face ce vrea, fără a cere acordul/consimțământul celuilalt.

E o relație, care de fapt nu e relație.

Din punct de vedere spiritual, sunt acei care vin în biserică, fac un legământ cu Dumnezeu și trăiesc la fel ca mai înainte. Nu se vede nici o schimbare și nici nu își doresc una. Merg pe principiul “La biserică îmi fac rolul, iar în cursul săptămânii fac ce vreau”

Doamne ferește să fim astfel de oameni, iar dacă suntem, avem nevoie de o trezire spirituală, de o reală naștere din nou…

8.Într-o relație complicată

Sunt acei care se străduiesc să construiască o relație, care își doresc una, dar nu știu cum să o gestioneze și astfel creează conflicte și situații neplăcute.

Din punct de vedere spiritual acești oameni au nevoie de suținere în rugăciune (nu că ceilalți nu ar avea nevoie), dar acești oameni își doresc o schimbare în viața lor, dar grijile, problemele vieții, poftele lumii acesteia îi fac să încetinească pe cale.

Dar ei au posibilitatea de a reuși, cu singura condiție de a se lăsa în Mâna lui Hristos, ca El să Îi ajute.

Dacă faci parte din acest grup, nu dispera, strigă către Dumnezeu, către Mântuitorul tău Iisus Hristos și El îți va călăuzi pașii cu singura condiție de a-ți dori cu adevarat asta.

9.Despărțit/ă 10.Divorțat/ă

Sunt cei care din păcate au eșuat, și în majoritatea cazurilor din cauza lor.

Din punct de vedere spiritual sunt cei care aleg să se despartă de Dumnezeu, pentru o perioadă sau pentru toată viața.

Sunt cei care s-au complăcut în viața plină de păcat și au ales să trăiască așa fie că e mai comod, fie cred că nu mai există șansă pentru ei (marea minciună a lui Satan în care foarte mulți cred).

Dacă faci parte din aceasta categorie, dacă ai parte de o astfel de relație, pune-te acum pe genunchi și strigă către Dumnezeu, spune-i păcatul tău, spune-i că îți pare rău și că vrei să te întorci înapoi acasă, și te asigur că te Va primi.

Îți spun asta din propria mea experiență!

11.Văduv/ă

Sunt cei care le-au murit partenerul de viață.

Din punct de vedere spiritual sunt cei pentru care Dumnezeu nu există, nu există Mântuitor, nu există speranță, pentru ei e viața aceasta și atât.
Sunt cei mai nefericiți oameni, cei mai triști și cei mai chinuiți, chiar dacă ei se forțează să nu o recunoască, deși undeva în inima lor știu că nu e chiar așa.

E cea mai groaznică categorie din care am putea face vreo-dată parte, e categoria oamenilor fără speranță, fără bucurie…

Doamne ai milă de ei!

Mi-aș dori ca fiecare să avem o relație cu Dumnezeu ca acea a unei căsătorii, o relație de maturitate spiritală, o relație bazată pe sinceritate și umblare zilnică cu El.

Domne ajută-ne să fim din acei oameni sinceri care te iubesc din toată inima și care sunt gata oricănd să moară pentru tine și care clipă de clipă trăiesc pentru Slava Ta!

Fiți binecuvântați!

Vreau să spun încă de la început că acest articol nu este despre mine, sau despre asociația din care fac parte, ci despre datoria noastră de creștini, de copii ai lui Dumnezeu.

Vreau să vă povestesc despre un caz întâmplat acum câteva săptămâni în România.

Numele personajului principal este Ovidiu, are 55 de ani și e originar din județul Botoșani.

În urma unei fapte care (din cele spuse de el, și din ceea ce am văzut eu,îi pare rău), a executat o pedeapsă de 30 de ani de detenție, eliberat după 22 de ani pentru bună purtare.

S-a eliberat acum câteva luni și l-au preluat niște oameni de bine din Țara Galilor, i-au oferit o casă, un loc de muncă și tot ce are nevoie pentru un trai decent.

Numai că, la un moment dat a fost nevoit să se întoarcă în țară pentru a-și schimba actele (pașaport, buletin) care expirase între timp.

Acei oameni de bine i-au plătit biletul dus-întors din Țara Galilor – România + cazare la un hotel din Botoșani timp de 7 zile cât au crezut ei că vor dura schimbarea actelor.

Doar că în România schimbarea actelor a durat ceva mai mult timp, iar omul nostru (Ovidiu) a fost nevoit să își prelungească șederea în România, problema luiprincipală fiind lipsa banilor.

A mers la toate bisericile pe care le-a găsit în Orașul Botoșani, a spus problema lui, a arătat dovezile și a cerut doar câțiva bani pentru mâncare și cazare pentru 5 zile.

Toți l-au încurajat cu „Domnul să te binecuvânteze și ne vom ruga pentru tine” dar nimeni (cu excepția unui frate păstor de la Limanuri Bune, care i-a dat ceva bani) nu l-au ajutat efectiv cu nimic.

Toți au fost gata să se roage ca Dumnezeu să îl ajute, dar nimeni nu a băgat mâna în buzunar pentru a-l ajuta. Și dureros este faptul că omul nostru nu dorea un ajutor exagerat, ci unul modest și care se putea face de oricine se numește și se crede copil al lui Dumnezeu.

Cu ajutorul acelui frate păstor a fost pus în legatură cu noi, cei de la Asociația Fight for Freedom și am reușit să îi oferim pentru 5 zile (cât a avut el nevoie) un loc de cazare și hrană.

Era atât de fericit că l-am ajutat dar și dezamăgit că atât de mulți „Frați” nu au dorit să îl ajute, și spunea el „Din cauză că sunt un fost pușcăriaș”.

Nu am vrut inițial să scriu aceste rânduri, dar vreau să transmit un mesaj și sunt oarecum mâhnit că atât de puțini sunt gata să ajute efectiv pe cineva, mai ales dacă acea persoană provine din mediul penitenciar.

Suntem gata să lăsăm bacșiș la taxi, magazin, restaurant, dar când vine vorba de un om în nevoie apelăm la Dumnzeu: „Dumnezeu să te binecuvânteze”…

Oare la asta suntem chemați?

Mă rog la Dumnezeu ca fiecare dintre noi să memorăm bine ceea ce spune Apostolul Ioan în prima sa epistola cap. 3 vers. 17 – 19, și să ne aducem mereu aminte de aceste versete când vedem pe cineva în nevoie.

17. Dar cine are bogăţiile lumii acesteia şi vede pe fratele său în nevoie şi îşi închide inima faţă de el, cum rămâne** în el dragostea de Dumnezeu?

18. Copilaşilor, să nu iubim cu vorba, nici cu limba, ci cu fapta şi cu adevărul.

19. Prin aceasta vom cunoaşte că* suntem din adevăr şi ne vom linişti inimile înaintea Lui.

Fiți binecuvântați!

Sfântul Apostol Petru, în prima sa epistolă avertizează: “Fiți treji și vegheați! Pentru că potrivnicul vostru, diavolul, dă târcoale ca un leu care răcneste și caută pe cine să înghită.” (1Petru cap.5 vers.8)

Și repetăm atât de des versetul acesta și ne trezim uneori că facem lucruri pe care nu dorim să le facem.

Ar fi bine să luăm aminte la acest îndemn deoarece nu este spus de un om oarecare, ci de un ucenic al lui IIsus.
Dacă ne aducem bine aminte, Petru este cel care era lângă Iisus în grădina Ghetsimani și tot el era cel care se lepădase de Iisus câteva ore mai târziu.

De multe ori mi-am pus întrebarea, cum de Petru a putut să se lepede de Iisus atât de repede…
Iar răspunsul l-am experimentat chiar pe propria piele acum ceva timp în urmă…

Eram atât de legat de Dumnezeu si deodată, pe nesimțite, m-am trezit că făceam lucruri care erau total împotriva lui Dumnezeu.
Când m-am “trezit” mi-am dat seama cum de a putut Petru să se lepede de Iisus.

Vegherea se transformă repede în ne-veghere când neglijăm unul sau mai multe aspecte ale vieții noastre, cum ar fi:

• Gândurile noastre
• Ochii noștrii
• Urechile noastre
• Buzele noastre
• Mâinile noastre
• Picioarele noastre
• Inima noastră

Iar Sfânta Scriptura este plină de îndemnuri de a ne păzii toate aceste aspecte de uneltirile celui rău.

Diavolul se apropie de noi în partea unde suntem mai slabi. Fiecare-și cunoaște slăbiciunea și acolo trebuie să vegheze mai atent.

Vegherea devine ne-veghere când noi alimentăm firea noastră pământească cu mici firmituri ale unei vieți lipsite de Dumnezeu.

Și de cele mai multe ori vegherea devine ne-veghere când credem că am scapat de un anumit păcat și că nu mai avem nevoie de atât de multă veghere!

Sfântul Apostol Pavel dă un îndemn lui Timotei :

“Fugi de poftele tinereții…”

Nu îi spune “Vezi, ai grijă”…
NU, îi spune să fugă, pentru că lucrurile care nu sunt din Dumnezeu ne fac rapid să adormim pe calea vieții…

Ai grijă ce alimentezi în fiecare zi, pe cine hrănești de fapt…

Hrănești firea pământească sau umblii după călăuzirea Duhului Sfânt ?

Ai grijă ca vegherea ta să nu devină ne-veghere, fii mereu atent la tot ceea ce te înconjoară și rămâi în permanență dependent de Dumnezeu, doar așa vei fii mereu treaz și vegheator!

Dumnezeu să te binecuvinteze!

Un anunț într-un ziar spunea așa: ’’Angajăm figuranți pentru un spot publicitar’’.
Conform Dicționarului Explicativ al Limbii Române, cuvântul ’’figurant’’ înseamnă:

Personaj de teatru sau de cinema care interpretează un rol secundar și, de regulă, mut.Persoană care figurează numai de formă în desfășurarea unui eveniment.

Dacă ne uităm în jurul nostru, lumea în care trăim este plină de figuranți. De oameni care joacă un rol, un rol care aduce numai nefericire pentru ei.

Dar cel mai grav este că Bisericile, indiferent de apartenența religioasă, sunt pline de astfel de Figuranți.

Biblia ne redă o situație, un om care era un bun figurant.

Maria a luat un litru cu mir de nard curat, de mare preţ, a uns picioarele lui Isus şi I-a şters picioarele cu părul ei şi s-a umplut casa de mirosul mirului.

Unul din ucenicii Săi, Iuda Iscarioteanul, fiul lui Simon, care avea să-L vândă, a zis:

„De ce nu s-a vândut acest mir cu trei sute de lei şi să se fi dat săracilor?”

Zicea lucrul acesta nu pentru că purta grijă de săraci, ci pentru că era un hoţ şi, ca unul care ţinea punga, lua el ce se punea în ea. (Evanghelia după Ioan cap. 12 vers. 3-6)

De fiecare dată când citesc acest pasaj mă strânge în spate, nu cumva și eu mai fac astfel de lucruri?

La fel ca și Iuda, ne place langă Domnul, să ne rugăm, să cântăm, dar motivația noastră pentru care facem aceste lucruri este să fim bine văzuți de cei din jur.

Ne jucăm atât de bine rolurile când mergem în biserică, încât dacă ne observă cineva care nu ne cunoște ar zice:

’’Acesta Da, pocăit!’’

Investim atât de mult timp și efort pentru a crea o imagine bună pentru cei care ne privesc și atât de puțin pentru a face o schimbare reală în viața noastră.

La fel ca fariseii, suntem niște morminte văruite….

Și ne trezim nefericiți, fără vlagă, fără putere de a merge mai departe…

Oare când ne vom trezi din acest formalism ? Oare când ne vom da seama că a fi Figuranți nu ne aduce niciun beneficiu ?
Oare când vom începe să trăim viețile noastre așa cum sunt, fără a ne mai pune o mască pe fețele noastre și a ascunde slăbiciunile noastre?

Dacă privim la Iuda, acest Figurant nefericit, observăm care a fost soarta lui, finalul teatrului jucat…

’’…s-a dus de s-a spânzurat.’’
(Evanghelia după Matei cap. 27 vers.5)

Cât de tragic.

Trăim ultimele clipe ale acestui pământ, Domnul Iisus e gata să vină!
Hade-ți să nu mai jucăm teatru, haide-ți să ne întoarcem cu adevărat la Dumnezeu, să lăsăm ca El să ne transforme inima și viața!
Haide-ți să nu mai fim Figuranți și Nefericiți !

Începeți să trăiți viața , cu bune și rele.

Fiți binecuvântați!

Nu credeam vre-odată că mă voi îndrăgosti atât de tare, că voi iubi tot ce tine de acea persoană, că voi face tot ce voi putea ca să îi fiu pe plac…

Deși o cunosc de când eram încă un copil, niciodată nu m-am simțit atras de acea persoană.  Am văzut-o de multe ori cum mi-a zâmbit, cum a fost alături de mine, dar am crezut că mi se pare, că nu e ceva real și concret. 

Anii au trecut și a venit intr-o zi clipa când am fost nevoit să stau față în față cu acea persoană, să aflu adevăratele sentimente și gânduri ce le are cu privire la mine, să simt dragostea și aprecierea Sa.Și din acea zi, am început să o cunosc și să ne întâlnim regulat, chiar și de câteva ori pe zi. Și astfel s-a sudat o adevărată prietenie, o relație ce a creat o legătură de dragoste eternă și veșnică. 

Pot spune că m-am îndrăgostit…

Vreau să îți prezint și ție această persoană, ești pregătit să o cunoști? 
Este Dumnezeu, Cel care a fost cu mine de la prima respirație pe acest pământ, care mi-a fost alături când aveam colici, care m-a mângâiat când am fost rănit de cei din jur…E Dumnezeu, Cel care a dat pe singurul lui Fiu ca să moară în locul meu și al tău, Cel care a plătit prețul răscumpărării noastre… E Dumnezeu, Cel care ne iubește necondiționat și care ne așteaptă zilnic să ne întâlnim cu El.

E Dumnezeu, Cel care nu m-a dezamăgit niciodată, e Cel care și-a respectat fiecare promisiune făcută. 

Cum să Nu-l iubești? 

Oamenii te dezamăgesc, îți promit multe și iți oferă puține, te iubesc și rareori o fac 100% sincer ne-urmărind vre-un scop…

Dar Dumnezeu nu e așa!

Te invit astăzi să te îndrăgostești de El, de Cel ce are în mână TOTUL! Îți garantez că nu vei fi dezamăgit. 

„Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viaţa veşnică.” (Ioan 3:16)

Fiți binecuvântați din plin de Dumnezeu!