„Dumnezeu vorbește însă, când într-un fel, când într-altul, dar omul nu ia seama.” (Iov cap.33 versetul 14)
Ce urmează să scriu nu sunt basme, închipuiri, ci pur și simplu o experiență avută cu Dumnezeu în urmă doar cu câteva zile, șapte la număr mai exact.
Era ora opt dimineața, mă pregăteam să plec la servici, când din living îmi aud soția țipând și strigând că al nostru Vladimir (10 luni) a înghțit ceva și nu mai respiră.
Vă dați seama, spaimă ce am tras, l-am luat, i-am făcut manevre de resuscitare, de eliminare a obiectului înghițit, între timp sunând la salvare, solicitând de urgență un echipaj Smurd.
Într-un final, și-a revenit, a început să respire, iar noi ne-am mai liniștit. Între timp au ajuns și cei de la Smurd, care ne-au îndrumat să mergem la spital, să îi facă o rază, neștiind cu ce s-a înecat.
Am ajuns la spital, i-a făcut rază și mi-au spus că nu au găsit nimic, presupunând că s-a înecat cu salivă. Dar totuși am făcut bine că am venit la spital, copilul are plămânii afectați, ce-i drept, abia trecuse printr-o perioadă de răceală bună, dar nu ne așteptam să fi rămas cu urmări grave.
Am revenit acasă, iar la distanță de o zi, am găsit în pampers, în timp ce îl schimbam (nu eu, ci soția) o garnitură de plastic (cea din imaginea de sus).
Sâmbătă seară am un vis, mai straniu, din care îmi amintesc foarte putin, dar țin minte esențialul.
Se făcea că eram într-o biserică iar cineva s-a așezat lângă mine și mi-a zis așa:
„Are o pată pe plămâni, nu te îngrijora, totul va fi bine”
Atât a fost visul. Nici nu l-am înțeles atunci și nici nu i-am dat foarte mare importanță.
Dar aveam să îl înțeleg.
Duminică dimineață, copilul a făcut febră,era agitat (deși era sub tratament antibiotic) așa că am hotărât să mergem la spital.
La spital surpriză mare, Vladimir testat pozitiv covid, la fel și soția mea.
(eu negativ)
I-am internat (și acum când scriu ei sunt tot acolo, dar mulțumesc lui Dumnezeu că sunt mult mai bine).
De ce am intitulat acest articol „Binecuvântarea unei garnituri de plastic”?
Pentru că efectiv, această garnitură de plastic, înghițită de Vladimir a fost o binecuvântare.
- Dacă nu o înghițea, nu mergeam la spital.
- Dacă nu mergeam la spital, nu aveam să stiu că plămânii lui sunt afectați, nu îi dădeam tratament.
- Când a făcut febră, nu mergeam la spital ci îl tratam acasă, crezând că e normal să mai facă febră, mai ales că îi ies dințișorii.
Dar acea garnitură de plastic ne-a făcut să înțelegem mai mult ca oricând, că Dumnezeu e în controlul tuturor lucrurilor, chiar dacă uneori nu înțelegem de ce ni se întâmplă lucruri îngrozitoare.
Dumnezeu ne vorbește în multe feluri, dar noi nu luăm seama, uneori zicem că așa trebuia să fie, că e coincidență, că nu e chiar așa, e.t.c
Dacă nouă, ca familie, Dumnezeu ne-a vorbit printr-o garnitură de plastic, minusculă, la fel îți poate vorbi și ție, fă-ți doar timp să îl asculți.
Garnitura de plastic a fost o binecuvântare și un mod de a ne arăta că suntem oarecum în pericol, ne-a avertizat.
Mare Dumnezeu avem!
Rămâi lângă Dumnezeu prieten drag, te asigur că vei avea cea mai frumoasă prietenie, cea mai bună protecție, cel mai bun viitor!
Ține doar de tine, El te așteaptă și îți vorbește! (și cred că ți-a vorbit chiar acum prin această garnitură de plastic)
Fiți mult binecuvântați!