shadow

Semnificația pierdută a bunătății

Mai este bunătatea înțeleasă în adevăratul sens al cuvântului?

Să vedem totuși ce înseamnă cuvântul bunătate.

Dicționarul explicativ al limbii române ne spune așa:

„Bunătate = însușirea de a fi bun, înclinarea de a face bine, îndurare, milă, blândețe, bunețe.”

Acum câteva ore, am văzut un anunț, potrivit căruia, cineva era în căutare de un anumit lucru.

Știind că eu am acel lucru, am contactat acea persoană, oferindu-mă să o ajut, să îi ofer ceea ce avea nevoie.

Nu stau pe gânduri, așa că pun mâna și contactez acea persoană.

Mi-a spus deja că a vorbit cu altcineva și că, citez:

„apreciez gestul, dar cu siguranță este cineva care are mai multă nevoie de ajutorul tău…”

Țin să specific că, acea persoană căuta acel lucru contra-cost, iar eu m-am oferit să-l dau gratis.

Această scurtă discuție mi-a lăsat un gust oarecum amar și am să vă spun și de ce.

Observ, și nu e prima dată, că oamenii refuză să fie ajutați în mod gratuit.

Și cred că bunătatea și-a pierdut semnificația.

Atunci când cineva îi ajută în mod voluntar și gratuit pe oameni, se nasc anumite idei:

„Sigur urmărește ceva, se pune bine pe lângă mine.”

„Mă ajută ca apoi să îl ajut și eu când va fi nevoie și nu vreau să fiu dator nimănui.”

„Sigur e stricat sau nu are nevoie de el și vrea să scape și m-a găsit pe mine.”

„Sigur se dă la mine și vrea să îmi câștige atenția.”

Și e dureros că oamenii au uitat să mai fie buni, să mai ofere fără a se aștepta să primească înapoi.

E dureros că atunci când vrei să ajuți, ești înțeles și perceput greșit.

E dureros că ne-am răcit așa de tare unii față de alții și nu mai credem în bunătate, nu mai credem că există oameni buni.

Înțeleptul Solomon a scris ceva care ar trebui să nu uităm niciodată, și mai mult decât atât, să aplicăm ceea ce a scris.

„Să nu te părăsească bunătatea și credincioșia:
leagă-ți-le la gât, scrie-le pe tăblița inimii tale.”

Nu uita să fii bun, ajută fără să primești ceva la schimb!

Primește ajutorul când cineva vrea să ți-l ofere, poate o face din bunătate, fără să urmărească nimic!

Nu lăsa ca semnificația bunătății să se piardă în viața ta.

Fii bun orice s-ar întâmpla!
Oamenii te vor mai și dezamăgi, dar nu contează, tu fii în continuare bun!

Ceea ce face farmecul unui om este bunătatea lui…

Cu prețuire,
Robert Gavriluță

Ce să facem Doamne?

  Trăim vremuri interesante și trebuie să recunoaștem că niciodată asemenea lucruri nu s-au mai întâmplat, cel puțin nu cu o așa intensitate și amploare.

 Citeam săptămâna aceasta o știre în care o anumită doamnă primar din București a expus în holul primăriei diverse „opere de artă” de-a dreptul vulgare.

  Ce pot zice? Acestea sunt vremurile pe care le trăim, vremuri în care frica de Domnul este un basm de adormit copiii și nu o realitate.

  Când citeam acest articol, mi-a sărit în ochi un comentariu făcut de un internaut care suna în felul următor (parafrazez) :

„Nu are nimeni un ciocan mare să meargă să sfărâme aceste statui așa cum a făcut în Biblie Ghedeon?”

Și mi-am pus întrebarea:

 Ce să facem, Doamne? Să acționăm la fel ca Ghedeon?

Să pun mâna pe un topor, să iau primul tren spre București și să merg la acea primărie să dau acele „opere de artă” jos, asemenea lui Ghedeon?

Iau Biblia și deschid la Judecători cap. 6 vers. 25 și citesc:

„În aceeași noapte, Domnul a zis lui Ghedeon:
„Ia vițelul tatălui tău, și un alt taur de șapte ani. Dărâmă altarul lui Baal, care este al tatălui tău, și taie parul închinat Astartei, care este deasupra.”

 Al cui era acel idol?

Al tatălui lui Ghedeon.

Dumnezeu nu ne-a chemat să facem războaie pentru El, să dărâmăm idolii celor de lângă noi, nu…

Dumnezeu ne cheamă să dărâmăm idolii din casele noastre, altarele străine de care ne legăm inima și timpul nostru.

Suntem chemați să trăim o viață sfântă și curată, să fim un exemplu pentru cei din jurul nostru, prin felul nostru de vorbire, prin purtarea noastră cu cei din jur.

 DA! Trebuie să spui păcatului pe nume, să opui rezistență, dar niciodată să nu încalci dreptul de alegere a celui de lângă tine.

Datoria mea și a ta este să spui ceea ce Dumnezeu spune, dar judecata o va face Dumnezeu la vremea potrivită, nu sunt eu chemat să fiu justițiarul lui Dumnezeu.

 Ce să facem, Doamne?

Se dau legi împotriva copiilor noștri, împotriva familiilor noastre, împotriva Cuvântului Tău!

Ce să facem?

Avraam se uită spre cetatea Sodoma și mijlocește pentru ea…

Cred că la aceasta suntem chemați în aceste vremuri tulburi, la sfințenie, consacrare totală, rugăciune și mijlocire pentru țara noastră și pentru întreaga lume!

Dacă Satan întunecă lumea aceasta cu diverse teorii și filozofii, tu Luminează!

Cum?

Prin vestirea Cuvântului lui Dumnezeu!

Satan pierde suflete, tu mijlocește pentru semenii tăi și  câștigă-le viețile pentru Hristos!

La aceasta am fost chemați!  

7 reguli pentru a fi fericit!

„Într-o bună zi, măgarul unui țăran căzu într-o fântână. Nefericitul animal a început să zbiere de disperare, în timp ce tăranul învârtindu-se în jurul fântânii căuta să vadă ce e de făcut.

Până la urmă acesta hotărî că măgarul și-așa era bătrân, iar fântâna oricum secată, tot trebuia să fie acoperită odată și-odată. El a ajuns la concluzia că nu merita osteneala de a-l scoate pe măgar din adâncul fântânii.

Așa că țăranul își chemă vecinii, să-i dea o mână de ajutor ca să astupe fântâna cu măgar cu tot. Fiecare dintre ei apucă câte o lopată și începu să arunce de zor pământ înăuntrul fântânii, direct pe spinarea măgarului.

Animalul pricepu de îndată ce i se pregătea, iar spre mirarea tuturor după câteva lopeți bune de pământ, măgarul  se potoli și tăcu. Țăranul privi în adâncul fântânii și rămăsese uluit de ce văzu.

După fiecare lopată de țărână primită în spinare, măgarul cel bătrân se scutura de pământ și pășea deasupra lui. În scurt timp, toți cei de față au observat cu surprindere cum măgarul, ajuns până la gura fântânii, sări și ieși fremătând…”

Morala

Viața de multe ori este la fel: Ea aruncă peste noi tot felul de probleme și greutăți…de ar putea ne-ar îngropa de vii ca pe măgarușul din poveste!

Însă, secretul pentru a ieși din groapă este să te scuturi de probleme și greutăți, să apelezi la Cel ce te-a creat (Dumnezeu), și să lași totul în Mâna Lui.

Nu lăsa ca aceste probleme și greutăți să te afecteze, ci mai degrabă cere putere de la Dumnezeu pentru a le călca în picioare și a te folosi de ele pentru a urca un pas mai sus.

Fiecare dintre greutățile noastre este o ocazie pentru a înainta și mai mult spre Cer.
Putem ieși din adâncurile cele mai profunde doar daca rămânem lângă Dumnezeu și nu ne vom da bătuți!

Amintește-ți mereu cele 7 reguli pentru a fi fericit:

  • Curățește-ți inima de ură, frică și egoism.
  • Iartă, pentru a fi liber de poverile trecutului.
  • Iubește mai mult, chiar și atunci când pare imposibil…
  • Scutește-ți mintea de preocupări inutile și nefolositoare.
  • Simplifică-ți viața și începe să faci ceea ce ți-ai dorit mereu.
  • Dăruiește mai mult și așteaptă mai puțin.
  • Scapă de problemele vieții pentru că în viața asta, TU trebuie să fii soluția, nu problema!

Trăiește-ți viața știind că peste tot ți toate este Creatorul tău care este întotdeauna gata să te ajute și să-ți fie aproape.

El te iubește și pe TINE!

Fiți binecuvântați!

Cu prețuire,
Robert Gavriluță

„Umoriștii” lui Dumnezeu

Știu încă de la început că aceste gânduri pe care le voi expune vor deranja foarte multă lume și cred că va fi cel mai necitit articol al meu.

Nu aș fi scris despre asta, dar a început să mă deranjeze acest subiect, încât nu mai pot să tac…

Am observat în ultima vreme că atât pe facebook cât și pe instagram anumite meme-uri (glume) de umor creștin.

Unele sunt chiar comice și te fac să zâmbești, dar unele dintre ele întrec cu mult măsura bunului simț.

Vreau să ne readucem aminte de una din cele Zece Porunci date de Dumnezeu:

„Să nu iei în deșert (derâdere) Numele Domnului Dumnezeului tău, căci Domnul nu va lăsa nepedepsit pe cel ce va lua în deșert (derâdere) Numele Lui.”

(Exod cap.20 vers. 7 – Porunca a treia)

A fi creștin nu înseamnă să fii posomorât, să nu ai dreptul să râzi sau să faci glume. Dar nici nu înseamnă să faci glume despre Dumnezeu, despre Domnul Iisus și Duhul Sfânt.

Apostolul Pavel ne spune foarte clar:

„Să nu se audă nici cuvinte porcoase, nici vorbe nechibzuite, nici glume proaste, care nu sunt cuviincioase, ci mai degrabă cuvinte de mulțumire.”

(Efeseni cap.5 vers.4)

Nu vreau să par un sfânt, și eu glumesc, dar am întotdeauna un respect față de Dumnezeu și față de lucrurile despre care nu poți glumi.

Acești „Umoriști” ai lui Dumnezeu ar trebui să ia bine seama ce fel de glume se încumetă să facă și să distribuie.

Să nu ne trezim cumva că facem lucrarea Diavolului prin aceste glume…

Și cel mai dureros este că mulți dau like sau apreciază aceste glume, dar nu știu că făcând acest lucru sunt la fel de vinovați ca și cei care le-au scris…

Poate că am fost prea dur, poate că sunt eu prea de modă veche, dar aleg să rămân așa.

Cu Dumnezeu nu e de glumit…

„Dumnezeu nu se lasă batjocorit, ce seamănă omul, aceea va și secera…” așa spune Sfânta Scriptură!

Ai grijă de partea cui ești!

Nu fă parte din ceata „Umoriștilor” lui Dumnezeu, ci mai degrabă din ceata Copiilor iubiți de El!

Fiți binecuvântați!

Cu prețuire,
Robert Gavriluță

Un viitor și o nădejde

Am mers azi și am votat pentru o Românie mai bună, mai curată, mai plină de speranță pentru noua generație. Am votat pentru un viitor mai bun.

E drept, deși numărul de candidați era destul de mare față de alegerile prezidențiale anterioare (14 la număr) abia am avut de unde alege.

Mi-am dat seama că nimeni nu mai poate schimba această Românie, indiferent de câte promisiuni ar face.

Da, oamenii sunt pregătiți politic, au experiență, fac promisiuni mari, dar nimeni nu va reuși atâta timp cât la cârma vieții lor nu este Dumnezeu.

Majoritatea candidaților vor să fim mai toleranți față de anumite păcate, iar dacă nu suntem, suntem numiți „fanatici religioși”.

Mi-ar fi plăcut să ascult un discurs al actualului președinte sau al unui canditat, exact așa cum a sunat discursul din 19 noiembrie 2016 în Polonia.

19 Noiembrie 2016 – Iisus a fost declarat regele Poloniei

„În inimile noastre, domneste Tu, Hristos! În familiile noastre, domneste Tu, Hristos! … În școlile și universitățile noastre, domneste Tu, Hristos,” a fost rugăciunea ceremoniei. „Prin intermediul națiunii poloneze, domneste Tu, Hristos! … ne angajăm să apărăm închinarea Ta sfântă și să predicam slava Ta regală, Hristos Regele nostru, promitem.

.. „Încredințăm poporul polonez și liderii polonezi, in mana Ta.
Fa-i să exercite puterea în mod echitabil și în conformitate cu legile Tale … domneste-ne Tu, Hristos! 
 Imparateste în patria noastră si în fiecare națiune – pentru o mai mare slava a Preasfintei Treimi și pentru mântuirea omenirii.”

Aș vota fără să clipesc un astfel de președinte…

De aceea eu doresc și votez pe Iisus Hristos ca Domn și Mântuitor personal, pentru că doar El poate reda frumusețea României, doar El ne poate da un viitor și o nădejde…

El ne promite aceasta în Sfânta Scriptură:

Ieremia cap. 29 vers. 11

“Căci Eu ştiu gândurile pe care le am cu privire la voi’, zice Domnul, ‘gânduri de pace, şi nu de nenorocire, ca să vă dau un viitor şi o nădejde.”

Închei dorind ca România să se întoarcă cu fața spre Dumnezeu, spre principiile sănătoase și curate, pentru că doar așa România va avea cu adevărat un viitor și o nădejde!

Fiți binecuvântați!

Ce tip de relație ai?


Am deschis astăzi facebook-ul dorind să fac niște modificări.

Am observat că cei de la facebook te întreabă ce fel de relație ai și îți dau o listă lungă de tipuri de relații.

  1. Singur/ă
  2. Într-o relație
  3. Logodit/ă
  4. Căsătorit/ă
  5. Într-o uniunie civilă
  6. Într-un parteneriat domestic
  7. Într-o relație deschisă
  8. Într-o relație complicată
  9. Despărțit/ă

10.Divorțat/ă

    11. Văduv/ă

Cam multe zic eu…

Imediat m-am gândit că astfel de tipuri de relație folosim și noi cu Dumnezeu și vreau să le luăm pe rând, având ca scop final o radiografie a vieții noastre pentru a vedea unde ne situăm în relaționarea noastră cu Dumnezeu.

1.Singur/ă

Este persoana care se descurcă de una singură, nu are nevoie de companie, de afecțiune.
Din punct de vedere spiritual, sunt acei care se cred „Sfinți”, (vezi cazul lui Simon Fariseul) care nu cred că au păcate, care cred (după părerea lor) că doar cei păcătoși au nevoie de Hristos, nu ei.

Să ne ferească Dumnezeu să facem parte din această categorie.

2. Într-o relație/3.Logodit/ă

Sunt cei care doresc să construiască o relație bazată pe dragoste, respect, comunicare, etc.
Sunt cei care își doresc ceva serios (majoritatea dintre ei) și fac eforturi pentru a întemeia o familie.

Din punct de vedere spiritual sunt cei care au avut parte de o întâlnire personală cu Dumnezeu, o naștere din nou și doresc să facă parte din marea familie a lui Dumnezeu.

Ajută-ne Doamne să fim dintre acei oameni!

4. Căsătorit/ă

Sunt cei care au făcut marele pas de a întemeia o familie, de a avea grijă de ea și a fi gata oricând să se jerfească pentru ea.

Din punct de vedere spiritual sunt cei care sunt statornici în credință, cei care au o umblare zilnică cu Dumnezeu , sunt maturi în credință, gata să se jerfească pentru aproapele său , gata să trăiască și să se jerfească pentru Domnul Iisus.

Ajută-ne Doamne să ajungem într-o astfel de relație!

5.Într-o uniune civilă

Aici e mai complicat. M-am documentat să văd ce înseamnă o astfel de relație.

În numeroase țări din UE vă puteți oficializa relația fără să vă căsătoriți, prin intermediul unei uniuni civile sau al unui parteneriat înregistrat.

Uniunea civilă le permite celor doi parteneri care locuiesc împreună ca un cuplu să își înregistreze relația pe lângă autoritatea relevantă, în țara lor de reședință.

Interesant nu?

În ceea ce privește aspectul spiritual, nu cred că acest lucru este posibil cu acordul celor două părți (eu și Dumnezeu).

Putem să ne permitem să cochetăm cu Dumnezeu, să mergem la biserică, să participăm și chiar să fim implicați în activitățile ei, dar fără având o naștere din nou. Ba mai mult, să credem că păcatul nostru este acceptat de Dumnezeu, crezănd că este ok și așa.

Dacă te numeri printer ei, TREZEȘTE-TE!

6.Într-un parteneriat domestic

Un parteneriat domestic (numit uneori și uniune civilă, parteneriat înregistrat sau parteneriat civil[1]) este o formă de uniune juridică menită să ghideze viața în comun a doi oameni. În unele țări, cum ar fi Franța, căsătoria civilă este o formă de uniune civilă în timp ce căsătorie religioasă nu este recunoscută de către stat. Mai multe forme de uniuni civile coexistă cu diferite contexte juridice [2]. (Wikipedia)

La fel ca mai sus, dacă te numeri printer ei, TREZEȘTE-TE!

7.Într-o relație deschisă

E tipul de relație în care fiecare face ce vrea, fără a cere acordul/consimțământul celuilalt.

E o relație, care de fapt nu e relație.

Din punct de vedere spiritual, sunt acei care vin în biserică, fac un legământ cu Dumnezeu și trăiesc la fel ca mai înainte. Nu se vede nici o schimbare și nici nu își doresc una. Merg pe principiul “La biserică îmi fac rolul, iar în cursul săptămânii fac ce vreau”

Doamne ferește să fim astfel de oameni, iar dacă suntem, avem nevoie de o trezire spirituală, de o reală naștere din nou…

8.Într-o relație complicată

Sunt acei care se străduiesc să construiască o relație, care își doresc una, dar nu știu cum să o gestioneze și astfel creează conflicte și situații neplăcute.

Din punct de vedere spiritual acești oameni au nevoie de suținere în rugăciune (nu că ceilalți nu ar avea nevoie), dar acești oameni își doresc o schimbare în viața lor, dar grijile, problemele vieții, poftele lumii acesteia îi fac să încetinească pe cale.

Dar ei au posibilitatea de a reuși, cu singura condiție de a se lăsa în Mâna lui Hristos, ca El să Îi ajute.

Dacă faci parte din acest grup, nu dispera, strigă către Dumnezeu, către Mântuitorul tău Iisus Hristos și El îți va călăuzi pașii cu singura condiție de a-ți dori cu adevarat asta.

9.Despărțit/ă 10.Divorțat/ă

Sunt cei care din păcate au eșuat, și în majoritatea cazurilor din cauza lor.

Din punct de vedere spiritual sunt cei care aleg să se despartă de Dumnezeu, pentru o perioadă sau pentru toată viața.

Sunt cei care s-au complăcut în viața plină de păcat și au ales să trăiască așa fie că e mai comod, fie cred că nu mai există șansă pentru ei (marea minciună a lui Satan în care foarte mulți cred).

Dacă faci parte din aceasta categorie, dacă ai parte de o astfel de relație, pune-te acum pe genunchi și strigă către Dumnezeu, spune-i păcatul tău, spune-i că îți pare rău și că vrei să te întorci înapoi acasă, și te asigur că te Va primi.

Îți spun asta din propria mea experiență!

11.Văduv/ă

Sunt cei care le-au murit partenerul de viață.

Din punct de vedere spiritual sunt cei pentru care Dumnezeu nu există, nu există Mântuitor, nu există speranță, pentru ei e viața aceasta și atât.
Sunt cei mai nefericiți oameni, cei mai triști și cei mai chinuiți, chiar dacă ei se forțează să nu o recunoască, deși undeva în inima lor știu că nu e chiar așa.

E cea mai groaznică categorie din care am putea face vreo-dată parte, e categoria oamenilor fără speranță, fără bucurie…

Doamne ai milă de ei!

Mi-aș dori ca fiecare să avem o relație cu Dumnezeu ca acea a unei căsătorii, o relație de maturitate spiritală, o relație bazată pe sinceritate și umblare zilnică cu El.

Domne ajută-ne să fim din acei oameni sinceri care te iubesc din toată inima și care sunt gata oricănd să moară pentru tine și care clipă de clipă trăiesc pentru Slava Ta!

Fiți binecuvântați!

Datoria noastră

Vreau să spun încă de la început că acest articol nu este despre mine, sau despre asociația din care fac parte, ci despre datoria noastră de creștini, de copii ai lui Dumnezeu.

Vreau să vă povestesc despre un caz întâmplat acum câteva săptămâni în România.

Numele personajului principal este Ovidiu, are 55 de ani și e originar din județul Botoșani.

În urma unei fapte care (din cele spuse de el, și din ceea ce am văzut eu,îi pare rău), a executat o pedeapsă de 30 de ani de detenție, eliberat după 22 de ani pentru bună purtare.

S-a eliberat acum câteva luni și l-au preluat niște oameni de bine din Țara Galilor, i-au oferit o casă, un loc de muncă și tot ce are nevoie pentru un trai decent.

Numai că, la un moment dat a fost nevoit să se întoarcă în țară pentru a-și schimba actele (pașaport, buletin) care expirase între timp.

Acei oameni de bine i-au plătit biletul dus-întors din Țara Galilor – România + cazare la un hotel din Botoșani timp de 7 zile cât au crezut ei că vor dura schimbarea actelor.

Doar că în România schimbarea actelor a durat ceva mai mult timp, iar omul nostru (Ovidiu) a fost nevoit să își prelungească șederea în România, problema luiprincipală fiind lipsa banilor.

A mers la toate bisericile pe care le-a găsit în Orașul Botoșani, a spus problema lui, a arătat dovezile și a cerut doar câțiva bani pentru mâncare și cazare pentru 5 zile.

Toți l-au încurajat cu „Domnul să te binecuvânteze și ne vom ruga pentru tine” dar nimeni (cu excepția unui frate păstor de la Limanuri Bune, care i-a dat ceva bani) nu l-au ajutat efectiv cu nimic.

Toți au fost gata să se roage ca Dumnezeu să îl ajute, dar nimeni nu a băgat mâna în buzunar pentru a-l ajuta. Și dureros este faptul că omul nostru nu dorea un ajutor exagerat, ci unul modest și care se putea face de oricine se numește și se crede copil al lui Dumnezeu.

Cu ajutorul acelui frate păstor a fost pus în legatură cu noi, cei de la Asociația Fight for Freedom și am reușit să îi oferim pentru 5 zile (cât a avut el nevoie) un loc de cazare și hrană.

Era atât de fericit că l-am ajutat dar și dezamăgit că atât de mulți „Frați” nu au dorit să îl ajute, și spunea el „Din cauză că sunt un fost pușcăriaș”.

Nu am vrut inițial să scriu aceste rânduri, dar vreau să transmit un mesaj și sunt oarecum mâhnit că atât de puțini sunt gata să ajute efectiv pe cineva, mai ales dacă acea persoană provine din mediul penitenciar.

Suntem gata să lăsăm bacșiș la taxi, magazin, restaurant, dar când vine vorba de un om în nevoie apelăm la Dumnzeu: „Dumnezeu să te binecuvânteze”…

Oare la asta suntem chemați?

Mă rog la Dumnezeu ca fiecare dintre noi să memorăm bine ceea ce spune Apostolul Ioan în prima sa epistola cap. 3 vers. 17 – 19, și să ne aducem mereu aminte de aceste versete când vedem pe cineva în nevoie.

17. Dar cine are bogăţiile lumii acesteia şi vede pe fratele său în nevoie şi îşi închide inima faţă de el, cum rămâne** în el dragostea de Dumnezeu?

18. Copilaşilor, să nu iubim cu vorba, nici cu limba, ci cu fapta şi cu adevărul.

19. Prin aceasta vom cunoaşte * suntem din adevăr şi ne vom linişti inimile înaintea Lui.

Fiți binecuvântați!

Când vegherea devine ne-veghere

Sfântul Apostol Petru, în prima sa epistolă avertizează: “Fiți treji și vegheați! Pentru că potrivnicul vostru, diavolul, dă târcoale ca un leu care răcneste și caută pe cine să înghită.” (1Petru cap.5 vers.8)

Și repetăm atât de des versetul acesta și ne trezim uneori că facem lucruri pe care nu dorim să le facem.

Ar fi bine să luăm aminte la acest îndemn deoarece nu este spus de un om oarecare, ci de un ucenic al lui IIsus.
Dacă ne aducem bine aminte, Petru este cel care era lângă Iisus în grădina Ghetsimani și tot el era cel care se lepădase de Iisus câteva ore mai târziu.

De multe ori mi-am pus întrebarea, cum de Petru a putut să se lepede de Iisus atât de repede…
Iar răspunsul l-am experimentat chiar pe propria piele acum ceva timp în urmă…

Eram atât de legat de Dumnezeu si deodată, pe nesimțite, m-am trezit că făceam lucruri care erau total împotriva lui Dumnezeu.
Când m-am “trezit” mi-am dat seama cum de a putut Petru să se lepede de Iisus.

Vegherea se transformă repede în ne-veghere când neglijăm unul sau mai multe aspecte ale vieții noastre, cum ar fi:

  • Gândurile noastre
  • Ochii noștrii
  • Urechile noastre
  • Buzele noastre
  • Mâinile noastre
  • Picioarele noastre
  • Inima noastră

Iar Sfânta Scriptura este plină de îndemnuri de a ne păzii toate aceste aspecte de uneltirile celui rău.

Diavolul se apropie de noi în partea unde suntem mai slabi. Fiecare-și cunoaște slăbiciunea și acolo trebuie să vegheze mai atent.

Vegherea devine ne-veghere când noi alimentăm firea noastră pământească cu mici firmituri ale unei vieți lipsite de Dumnezeu.

Și de cele mai multe ori vegherea devine ne-veghere când credem că am scapat de un anumit păcat și că nu mai avem nevoie de atât de multă veghere!

Sfântul Apostol Pavel dă un îndemn lui Timotei :

“Fugi de poftele tinereții…”

Nu îi spune “Vezi, ai grijă”…
NU, îi spune să fugă, pentru că lucrurile care nu sunt din Dumnezeu ne fac rapid să adormim pe calea vieții…

Ai grijă ce alimentezi în fiecare zi, pe cine hrănești de fapt…

Hrănești firea pământească sau umblii după călăuzirea Duhului Sfânt ?

Ai grijă ca vegherea ta să nu devină ne-veghere, fii mereu atent la tot ceea ce te înconjoară și rămâi în permanență dependent de Dumnezeu, doar așa vei fii mereu treaz și vegheator!

Dumnezeu să te binecuvinteze!

S-a scris iertare …

„Iisus zicea: „Tată, iartă-i, căci nu știu ce fac!’’

Aceste cuvinte s-au auzit cu mai bine de 2000 de ani în urmă pe crucea de la Golgota.

Astăzi, când sărbătorim sărbătoarea Paștelui, câți dintre noi înțelegem adevărata semnificație a acestei sărbători?

Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu moare pe crucea de la Golgota, pentru mine și pentru tine, pentru vina păcatului meu și al întregii omeniri.

Biblia spune că, în timp ce Iisus rostea „Tată, iartă-i, căci nu știu ce fac” soldații își împărțeau hainele Lui între ei, trăgand la sorț…
Mă cutremură această scenă, deoarece seamănă atât de izbitor cu ceea ce face omenirea astăzi, cu ocazia acestei sărbători.

Mese festive, chefuri, lăutari, ouă roșii, băutură… oamenii își împart între ei urări de bine, uitând că Iisus a murit pentru ei ca ei să aibă viață din belșug.

Uitând că Iisus Hristos a murit nu pentru a face chefuri cu lăutari și mese festive, Iisus a murit ca tu să ai viața…

Iisus Hristos, uitându-se astăzi la noi încă spune: „Tată, iartă-i, căci nu știu ce fac”…

Acum mai bine de 2000 de ani s-a scris la crucea de la Golgota IERTARE în dreptul meu și al tău.

Dar degeaba s-a scris iertare dacă eu și tu nu ne vom întoarce spre Iisus Hristos și să strigăm ca tâlharul de pe cruce:

„Doamne, adu-Ți aminte de mine, cînd vei veni în Împărăția Ta!”

Cu alte cuvinte, tâlharul își dă seama de semnificația morții Domnului Iisus, își dă seama de grozăvia păcatului său, și cuprins de regret îl roagă pe Domnul Iisus să Îl ierte și să Își aducă aminte de el.

Astăzi, lumea este cuprinsă în scena de la Golgota, Iisus Hristos răstignit în mijloc, iar de o parte și cealaltă stă omenirea reprezentată de cei doi tâlhari.

O parte dintre ei sunt cei care nu au nevoie de Hristos și de jertfa Sa, care sărbătoresc moartea și învierea Sa, dar fără o schimbare în viața lor, trăind în continuare o viață plină de păcat și nelegiure.

Iar o parte dintre ei sunt cei care trăiesc pentru Iisus Hristos, cei care au fost răstigniți împreună cu El, dar nu mai trăiesc ei, ci Hristos trăiește în ei. Sunt cei care au înțeles semnificația jertfei lui Iisus, cei care, asemenea tâlharului de pe cruce spun: „Doamne, adu-Ți aminte de noi…”

Și pentru unii și pentru ceilalți s-a scris la crucea de la Golgota IERTARE.

Din care categorie faci parte?
Care dintre cei doi tâlhari ești tu astăzi cu ocazia sărbătorii Paștelui?

S-a scris IERTARE, o accepți tu astăzi, sau nu ai nevoie de ea?

Merită să te gandești la asta….

Fii binecuvântat/ă!

Figuranți și nefericiți

Un anunț într-un ziar spunea așa: ’’Angajăm figuranți pentru un spot publicitar’’.
Conform Dicționarului Explicativ al Limbii Române, cuvântul ’’figurant’’ înseamnă:


Personaj de teatru sau de cinema care interpretează un rol secundar și, de regulă, mut.Persoană care figurează numai de formă în desfășurarea unui eveniment.

Dacă ne uităm în jurul nostru, lumea în care trăim este plină de figuranți. De oameni care joacă un rol, un rol care aduce numai nefericire pentru ei.

Dar cel mai grav este că Bisericile, indiferent de apartenența religioasă, sunt pline de astfel de Figuranți.

Biblia ne redă o situație, un om care era un bun figurant.

Maria a luat un litru cu mir de nard curat, de mare preţ, a uns picioarele lui Isus şi I-a şters picioarele cu părul ei şi s-a umplut casa de mirosul mirului.

Unul din ucenicii Săi, Iuda Iscarioteanul, fiul lui Simon, care avea să-L vândă, a zis:

„De ce nu s-a vândut acest mir cu trei sute de lei şi să se fi dat săracilor?”

Zicea lucrul acesta nu pentru că purta grijă de săraci, ci pentru că era un hoţ şi, ca unul care ţinea punga, lua el ce se punea în ea. (Evanghelia după Ioan cap. 12 vers. 3-6)

De fiecare dată când citesc acest pasaj mă strânge în spate, nu cumva și eu mai fac astfel de lucruri?

La fel ca și Iuda, ne place langă Domnul, să ne rugăm, să cântăm, dar motivația noastră pentru care facem aceste lucruri este să fim bine văzuți de cei din jur.

Ne jucăm atât de bine rolurile când mergem în biserică, încât dacă ne observă cineva care nu ne cunoște ar zice:

’’Acesta Da, pocăit!’’

Investim atât de mult timp și efort pentru a crea o imagine bună pentru cei care ne privesc și atât de puțin pentru a face o schimbare reală în viața noastră.

La fel ca fariseii, suntem niște morminte văruite….

Și ne trezim nefericiți, fără vlagă, fără putere de a merge mai departe…

Oare când ne vom trezi din acest formalism ? Oare când ne vom da seama că a fi Figuranți nu ne aduce niciun beneficiu ?
Oare când vom începe să trăim viețile noastre așa cum sunt, fără a ne mai pune o mască pe fețele noastre și a ascunde slăbiciunile noastre?

Dacă privim la Iuda, acest Figurant nefericit, observăm care a fost soarta lui, finalul teatrului jucat…

’’…s-a dus de s-a spânzurat.’’
(Evanghelia după Matei cap. 27 vers.5)

Cât de tragic.

Trăim ultimele clipe ale acestui pământ, Domnul Iisus e gata să vină!
Hade-ți să nu mai jucăm teatru, haide-ți să ne întoarcem cu adevărat la Dumnezeu, să lăsăm ca El să ne transforme inima și viața!
Haide-ți să nu mai fim Figuranți și Nefericiți !

Începeți să trăiți viața , cu bune și rele.

Fiți binecuvântați!