Sfântul Apostol Petru, în prima sa epistolă avertizează: “Fiți treji și vegheați! Pentru că potrivnicul vostru, diavolul, dă târcoale ca un leu care răcneste și caută pe cine să înghită.” (1Petru cap.5 vers.8)

Și repetăm atât de des versetul acesta și ne trezim uneori că facem lucruri pe care nu dorim să le facem.

Ar fi bine să luăm aminte la acest îndemn deoarece nu este spus de un om oarecare, ci de un ucenic al lui IIsus.
Dacă ne aducem bine aminte, Petru este cel care era lângă Iisus în grădina Ghetsimani și tot el era cel care se lepădase de Iisus câteva ore mai târziu.

De multe ori mi-am pus întrebarea, cum de Petru a putut să se lepede de Iisus atât de repede…
Iar răspunsul l-am experimentat chiar pe propria piele acum ceva timp în urmă…

Eram atât de legat de Dumnezeu si deodată, pe nesimțite, m-am trezit că făceam lucruri care erau total împotriva lui Dumnezeu.
Când m-am “trezit” mi-am dat seama cum de a putut Petru să se lepede de Iisus.

Vegherea se transformă repede în ne-veghere când neglijăm unul sau mai multe aspecte ale vieții noastre, cum ar fi:

  • Gândurile noastre
  • Ochii noștrii
  • Urechile noastre
  • Buzele noastre
  • Mâinile noastre
  • Picioarele noastre
  • Inima noastră

Iar Sfânta Scriptura este plină de îndemnuri de a ne păzii toate aceste aspecte de uneltirile celui rău.

Diavolul se apropie de noi în partea unde suntem mai slabi. Fiecare-și cunoaște slăbiciunea și acolo trebuie să vegheze mai atent.

Vegherea devine ne-veghere când noi alimentăm firea noastră pământească cu mici firmituri ale unei vieți lipsite de Dumnezeu.

Și de cele mai multe ori vegherea devine ne-veghere când credem că am scapat de un anumit păcat și că nu mai avem nevoie de atât de multă veghere!

Sfântul Apostol Pavel dă un îndemn lui Timotei :

“Fugi de poftele tinereții…”

Nu îi spune “Vezi, ai grijă”…
NU, îi spune să fugă, pentru că lucrurile care nu sunt din Dumnezeu ne fac rapid să adormim pe calea vieții…

Ai grijă ce alimentezi în fiecare zi, pe cine hrănești de fapt…

Hrănești firea pământească sau umblii după călăuzirea Duhului Sfânt ?

Ai grijă ca vegherea ta să nu devină ne-veghere, fii mereu atent la tot ceea ce te înconjoară și rămâi în permanență dependent de Dumnezeu, doar așa vei fii mereu treaz și vegheator!

Dumnezeu să te binecuvinteze!

One thought on “Când vegherea devine ne-veghere”
  1. Buna! As fi putut jura ca am mai vizitat acest site, dar dupa ce am parcurs cateva dintre articole mi-am dat seama ca este nou pentru mine. Oricum, sunt cu siguranta incantat ca am dat peste el si il voi marca si il voi verifica frecvent!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *