În imagine este un alergător, pe numele lui, Kenyan Abel Mutai care era la doar câțiva metri de linia de sosire, dar a devenit confuz cu semnalizarea și s-a oprit, crezând că a terminat cursa.
Un alergător spaniol, Ivan Fernandez, era chiar în spatele său și, realizând ce se întâmplă, a început să strige la Kenyan să continue să alerge. Mutai nu știa spaniola și nu înțelegea. Realizând ce se petrece, Fernandez l-a împins pe Mutai spre victorie.
Un jurnalist l-a întrebat pe Ivan:
„De ce ai făcut asta?
Ivan a răspuns:
„Visul meu este ca într-o zi să putem avea un fel de viață comunitară în care să ne forțăm și să ne ajutăm reciproc să câștigăm. „
Jurnalistul a insistat:
„Dar de ce l-ai lăsat pe kenyan să câștige?
Ivan a răspuns:
„Nu l-am lăsat să câștige, el avea de gând să câștige. Cursa a fost a lui. Jurnalistul a insistat, și din nou a întrebat:
„Dar puteai câștiga!
Ivan s-a uitat la el și i-a răspuns:
„Dar care ar fi meritul victoriei mele?
Care ar fi onoarea în această medalie?”
Vedem în jurul nostru oameni care cad, care au probleme, fie de sănătate, financiare, familiale sau chiar spirituale.
Care ar trebui să fie atitudinea noastră când vedem toate acestea?
Sfânta Scriptură ne învață:
Galateni cap.6 versetele 1 și 2 (îmi place mult ce spune versiunea actualizată)
“Fraților, dacă cineva este surprins făcând ceva care reprezintă un păcat, voi care sunteți spirituali, să îl corectați în spiritul blândeții.
Și (oricine ai fi,) să fii atent, pentru că poți ajunge să fii ispitit și tu!
Duceți-vă sarcinile unii altora; și astfel veți respecta (în mod practic) legea lui Cristos.”
(Biblia în versiunea actualizată)
“Fraților, chiar dacă un om ar cădeaodată în vreo greșeală, voi, care sunteți duhovnicești, să-l ridicați cu duhul blândeții. Și ia seama la tine însuți, ca să nu fii ispitit și tu.
Purtați-vă sarcinile unii altora și veți împlini astfel legea lui Hristos.”
(versiunea Dumitru Cornilescu)
Deși instinctual suntem mai predispuși să punem mâna pe telefon să îi anunțăm și pe alții ce s-a întâmplat cu cutare sau cutare, ba uneori chiar facem pe judecătorii, considerându-ne pe noi sfinți iar cei căzuți, cu probleme, fără nici o șansă de recuperare.
Dar aceaste practici sunt nocive și denotă că nu suntem din Dumnezeu, că nu avem dragoste, că nu suntem spirituali/duhovnicești.
Fii asemenea lui Ivan, condus de bunătate, de dragostea lui Hristos.
Împinge-i de la spate pe cei căzuți, pe cei care sunt frământați de gânduri, pe cei care nu reușesc să mai vadă linia de sosire.
Ajută-i să ajungă la linia de sosire, nu trece nepăsător pe lângă ei.
Sunt sigur că, în cercul tău de prieteni/cunoștințe, cunoști persoane care se confruntă cu astfel de probleme, persoane/cunoștințe ce au nevoie de tine, care au nevoie ca tu să îți pleci genunchiul și să te rogi pentru ei, să le spui o vorbă de încurajare, să fii acolo pentru ei, să îi ridici sau să îi împingi de la spate.
Nu uita, suntem chemați să ne purtăm sarcinile unii altora, pentru că astfel vom demonstra practic, că suntem împlinitori ai Cuvântului.